O viata de om… intre cer si pamant

Ce sens are sa ai ultimul cuvant, daca acesta este gresit!? October 25, 2009

Filed under: De suflet — mercuryanna @ 4:31 pm
Tags: , , , , ,

Ma zbat de foarte mult timp intre dorinta insconstienta de a avea ultimul cuvant intr-o discutie. Spun inconstienta, pentru ca nu tin cu tot dinadinsul sa am ultimul cuvant, dar constructia mea ereditara imi da un imbold ori de cate ori are ocazia.

Am ocazia zi de zi sa experimentez lucruri noi, sa invat lucruri noi si sa observ caractere deosebite. Cu timpul, din vorba in vorba, din discutie in discutie, de la om la om, am observat ca nu sunt singura persoana care intampina aceasta problema; nu ca as fi crezut ca sunt unica din punctul asta de vedere. Sunt eu unica, dar asta prin natura mea, la fel ca fiecare om. E mult mai usor sa observi defectele altora decat pe ale tale proprii, insa atunci cand reusesti sa iti identifici defectele personale cu ale altor persoane, “vindecarea” pare mai accesibila, pentru ca unei terte persoane ii poti condamna atitudinea sau deciziile mult mai usor, asa suntem facuti. Cand realizezi ca tu faci aceeasi greseala ca si persoana respectiva, e important sa te mai intrebi o data daca este intr-adevar o greseala sau nu. Daca raspunsul este pozitiv, nu-ti ramane decat sa “lucrezi” la diminuarea efectelor pe care atitudinea ta le are asupra celorlalti. Ca sa faci asta trebuie sa inveti sa-ti temperezi reactiile, sa te gandesti la persoanele care care fac aceleasi greseli si la parerea ta despre ele, sa ai o atitudine pozitiva si sa inveti sa accepti cu usurinta parerea altcuiva.

De curand, am inceput sa invat cum stau lucrurile. Degeaba ai ultimul cuvant daca aceste este gresit.

Advertisements
 

Weekend de vanzare

Filed under: Viata de zi cu zi — mercuryanna @ 2:28 pm
Tags: , , , , , , , ,

Weekend-ul asta a fost unul dintre acele weekend-uri pe care ai vrea sa le vinzi. Ma rog, l-as fi dat si gratis daca ar fi fost cineva dornic sa-l ia, dar din pacate ”pretendentii” au intarziat sa apara.

Am finalizat de zugravit in camera mea, mai mult Andrei (colegul de apartament) pentru ca eu m-am ocupat de detalii (= bagator de seama). Daca el a insistat sa ma ajute, nu puteam refuza un astfel de ajutor. Au fost cateva zile de cosmar pentru mine, scoate-ti lucrurile in balcon, muta dulapul sa scoti haine, acopera-l la loc sa nu il zugravesti, muta-l iarasi ca ti-ai mai uitat ceva, dormi in camera vecina… intr-un cuvant, am fost musafir la mine acasa (pentru ca pana la urma, chirie ne-chirie, e casa mea).

Acum aranjez lucruri prin camera, sper ca in seara asta sa ma simt ACASA.

 

Tu ce lup hranesti? October 20, 2009

Filed under: De suflet — mercuryanna @ 11:18 pm
Tags: , , , , ,

Intr-o seara, un batran indian ii explica nepotului sau ce lupta teribila se da în interiorul fiecarei persoane si ii spunea asa:

Exista in fiecare dintre noi doi lupi.
Lupul Raului. El este furia, gelozia, invidia, tristetea, regretele, aroganta, cupiditatea, vinovătia, inferioritatea, minciuna, orgoliul, superioritatea si egocentrismul.
Lupul Binelui. El este bucuria, pacea, iubirea, speranta, linistea, modestia, bunatatea, bunavointa, generozitatea, adevarul si compasiunea.

Dupa o clipa de gandire nepotelul il intreaba:
”Bunicule, si care lup castiga?”
La care batranul ii raspunde simplu:
“Cel pe care il hranesti.”

Cred ca toata lumea a dat peste pilda asta in google-leli, de-a lungul timpului. Pe mine ma tulbura de fiecare data cand o citesc. Intelepciunea unei vieti restransa in atat de putine cuvinte, esenta unui sfat, sugerat in acest mod, exprima cea mai buna dovada a experientei unui om. Raman fara cuvinte ori de cate ori citesc si recitesc acest text. E cel mai bun sfat pe care l-as putea primi vreodata si cel mai complex deopotriva.

Tu ce lup hranesti?


 

Au fost vremuri cand scriam poezii… October 19, 2009

Filed under: Pasiuni vechi si noi — mercuryanna @ 4:54 pm
Tags: , , , ,

De fapt incercam sa scriu poezii. Ma bucuram enorm de fiecare numar din revista scolii, in care imi regaseam operele. Da… eram in liceu si ca orice adolescenta de liceu, ma indragosteam des, descopeream fel si fel de sentimente noi, lasam biletele de dragoste si exersam priviri jucause.

Au trecut anii si inspiratia, chiar si aceea putina pe care o aveam, s-a dus. N-am mai scris din liceu, nu mai simt nevoia sa astern versuri decat foarte foarte rar… si atunci, astern cateva catrene pe un colt de hartie pe care apoi il desenez si il mazgalesc pana cand nu se mai intelege nimic din ce-a fost scris. Nu mai simt la fel de intens probabil, chiar daca ultimii sase ani m-au invatat mai multe lucruri despre viata si despre oameni decat au facut-o anii de liceu.

In amintirea acelor ani…

La fel

______________________

Traim aceleasi vise,

Iubim aceleasi flori.

Ne plac amandurora,

Fluturii care-n zbor,

Se lasa in gradini

Si poarta pe-ale lor aripi,

Dulceata florilor.

Iubim raza de soare

Ce ne mangaie usor,

Si susurul de-izvoare

Ce canta incetisor.

Iubim,

Deci suntem la fel. (14 mai 2001)

 

Printre primele orase vizitate October 17, 2009

Pasiunea mea pentru calatorii s-a format in timp… dorinta de a vedea tot mai mult din lumea inconjuratoare a izvorat din dorinta de cunoastere atat de pronuntata a caracterului meu. Imi doresc nespus sa cunosc oameni noi, sa vizitez locuri noi, sa invat lucruri noi, sa-mi traiesc viata ca si cum ar fi mereu una noua. Cu toate astea, nu sunt un nomad. Recunosc in acelasi timp ca sunt lucruri pe care mi le doresc a fi constante in viata mea, sau cel putin a caror variatie sa fie suficient de moderata incat sa nu-mi rastoarne echilibrul.

Sunt norocoasa posesoare a unui loc de munca in domeniul turismului. Spun norocoasa, pentru ca imi place ceea ce fac, imi place echipa cu care lucrez si la fel de important, lucrez in domeniul pentru care m-am pregatit. Acest element al existentei mele (jobul) m-a sprijinit, si o face in continuare, in demersurile mele de a vedea lumea. Simplul acces la informatie imi deschide noi orizonturi, iar activitatea in acest domeniu imi ofera oportunitatea de a experimenta noi destinatii turistice.

Fiecare loc pe care il vizitez, fiecare cladire pe care o fotografiez, fiecare monument care-mi atrage privirea, lasa in urma lui un sentiment de dor si admiratie. Amintirile sunt hrana pentru suflet.

Barcelona – Casa Mila

Szekesfehervar – In fata Palatului Episcopal

Viena – Muzeul NationaldeStiinteNaturale

Budapesta – Piata Eroilor

Salonic – scurta plimbare prin capitala Greciei

Paris – vedere spre Turnul Eiffel

 

 

Din cand in cand… din gand in gand

Filed under: De suflet — mercuryanna @ 1:47 am
Tags: , , , ,

Din cand in cand, ma gandesc la cursul vietii mele… Stau si meditez la ce reusite am avut, la ce esecuri am trait, la bunele si relele ce-mi alcatuiesc existenta. Ma gandesc la ce-ar fi insemnat viata mea fara acel punct de pornire, fara acel impuls care m-a invatat sa deschid ochii si sa privesc lumea prin alte lentile.

Am invatat ca lumea e frumoasa asa cum e, ca lucrurile bune vin atunci cand te astepti mai putin si ca necazurile te lovesc atunci cand iti e lumea mai draga. Am invatat ca nu te poti bucura singur de o reusita si ca problemele se rezolva mai usor atunci cand ai pe cineva langa tine. Am invatat ca viata nu se limiteaza la alb si negru, intotdeauna intre cele doua limite, se desfasoara o sumedenie de culori. Am invatat ca oamenii pot fi buni sau rai, te pot ajuta sau te pot distruge, dar mai presus de orice, am invatat ca fiecare dintre noi avem puterea de a trece peste greutatile vietii si de a merge mai departe. Am invatat ca daca vreau sa primesc ceva, trebuie mai intai sa dau.

Unii dintre noi traiesc un vis, visul unei vieti. O viata pe care n-o putem stapani si n-o putem intinde la nesfarsit. Ne-am nascut copii, vom muri copii; la fel de nestiutori, la fel de sensibili, la fel de dornici de afectiune ca in prima zi de viata. Eu sper doar, ca intre un moment si celalalt sa nu fi trait degeaba.

“Daca vrem sa traim intr-o lume mai buna, trebuie sa contribuim la crearea ei” Mahatma Gandhi